miercuri, 3 noiembrie 2010

Deschiderea si inchiderea aplicatiiei Word
Din desktop-ul Windows-ului 95/98/2000/XP, click ( apasati) pe butonul [Start], pozitionat stanga jos al ecranului. Exista mai multe variante de pornire a aplicatiei – Word depinzand de cum este configurat Taskbar-ul. In mod normal veti vedea ori o referinta a pachetului Microsoft Office deasupra butonului Programs, ori veti gasi iconita programului Word parcurgand meniul Programs.
In momentul in care se deschide aplicatia, automat se va deschide un document nou. Veti gasi referinta aplicatiei ”Microsoft Word ” in Taskbar.
Exista, de asemenea, mai multe metode de a inchide aplicatia Microsoft Word. Puteti clica pe meniul FILE din bara de meniuri si apoi clicand pe Exit sau puteti folosi tastatura prin tastele <Alt>+<F4>; mai puteti clica pe butonul [Close]  din coltul dreapta sus a ferestrei. Daca nu ati facut nici o modificare in fereastra respectiva a aplicatiei, Word-ul se va inchide fara a mai aparea vreun mesaj.
Este foarte important de a inchide aplicatia Word 7.0 si apoi sa inchideti calculatorul prin selectarea butonului [Start] si apoi Shut Down. Sa nu inchideti computerul doar apasand butonul de ON/OFF deoarece puteti distruge registrii sistemului de operare Windows.

Fereastra de inceput

In mod normal aplicatia Word 7.0 se va deschide maximizata, fereastra ei umpland tot ecranul computerului. Daca nu, click-ati pe butonul maximize .

Bara de titluri

Linia intiala din partea de sus a ecranului este bara de titluri in care va fi scris numele aplicatiei deschise si numele documentului. Daca fisierul nu este salvat probabil ca numele documentului din bara de titluri va fi Document1 (or Document2, Document3, etc.). In partea dreapta a barei de titluri se vor afla butoanele minimize , restore  si close  ale ferestrei..

Bara de meniuri

Bara de meniuri este alcatuita dintr-un meniu orizontal din care se deschid mai multe meniuri verticale. Meniurile permit accesul la comenzile Word. Bara de meniuri contine urmatoarele titluri de meniuri verticale: File, Edit, View, Insert, Format, Tools, Table, Windows, Help. Pentru a afisa unul dintre aceste meniuri verticale se aplica un clic cu butonul stang al Mouse-ului pe numele meniului sau se foloseste combinatia de taste < Alt . + litera subliniata din numele meniului. (De exemplu <Alt. + F> pentru meniul File)
Fiecare meniu vertical este format din mai multe comenzi. In cazul in care comanda de meniu are un buton corespondent pe o bara de instrumente, acesta este afisat in dreptul  comenzii respective de meniu. Daca comanda poate fi aplicata folosind o combinatie de taste, aceasta combinatie este afisata dupa numele comenzii.

Bara de instrumente

Sub bara de meniri se afla bara de instrumente care reprezinta linii de butoane cu simboluri grafice sau iconite. In mod obisnuit vor fi doar instrumentele Standard si Formatting.
Toate butoanele din bara de instrumente sunt scurtaturile executiei unei actiuni din meniu. Puteti selecta orice bara de meniuri, depinzand de modul dumneavoastra de lucru sau chiar puteti crea noi instrumente. Daca asezati Mouse-ul pe oricare din butoanele din bara de instrumente exact sub Mouse va aparea descrierea fiecarui buton in parte.

Rigla orizontala

Rigla orizontala este in fereastra aplicatiei Word implicit in momentul in care se deschide programul si este sub bara de instrumente. Este folosita pentru setarea "intendarii" si a marginilor paginii redactate. In Lectia 3 veti afla mai multe despre taburi, intendare si marginile paginii.

Bara de stare

In josul ferestrei aplicatiei Word se afla bara de stare. In sectiunea din stanga si din mijloc a barei de stare vor fi afisate numarul paginii si locatia in care se afla cursorul la momentul respectiv (pe linie si coloana). In partea din dreapta, "OVR" indica, cand este activ, faptul ca este activ butonul INSERT de pe tastatura (acest lucru inseamna, ca daca avem un text scris, putem scrie peste el ceea ce anume dorim, fara a mai sterge textul scris anterior)..

Inchiderea unui document

Sub meniul FILE exista optiunea Close. Aceasta optiune este folosita pentru a inchide documentul curent din aplicatie. Daca fisierul este salvat sau in acesta nu s-a facut nici o modificare atunci documentul se va inchide fara ca Word-ul sa mai afiseze vreun mesaj. Daca ati facut modificari in document fara sa le salvati va va aparea mesajul, "Do you want to save changes to document?". Cateodata in timp ce lucrati in Word, puteti accidental sa deschideti un document nou. Aceste ferestre deschise le puteti vedea din meniul WINDOW  din bara de meniuri. Aici vor exista toate documentele deschise la momentul respectiv in aplicatie. Pentru a va muta intr-un alt document click pe fisierul pe care doriti din meniul WINDOW. Daca acest document nu il mai utilizati sau texte din el intr-un document nou, puteti sa le inchideti folosind meniul FILE si apoi optiunea Close.

Salvarea unui document cu ajutorul optiunii Save as

Sub meniul FILE din bara de meniuri se afla optiunile Save si Save As.
  • Daca lucrati cu un document nou si doriti sa il salvati se va deschide o fereastra in care Word-ul va va cere un nume pentru fisierul dumneavoastra.
  • Daca lucrati cu o versiune anterioara a unui document salvat si selectati optiunea Save, Word-ul salveaza documentul fara vreun mesaj de avertizare, iar vechea versiune a fisierului va fi inlocuita cu cea noua..
  • Daca selectati optiunea Save As din meniul FILE puteti da un nou nume fisierului dumneavoastra, fara a inlocui textul din varianta initiala.
In afara faptului ca puteti utiliza optiunile din meniul FILE, mai puteti folosi si butonul [Save] din bara de instrumente..
Este foarte important ca in momentul redactarii unui document sa va opriti uneori si sa salvati acest document. Word-ul mai furnizeaza, din cand in cand, si o copie de rezerva a documentului si este proiectat astfel incat in cazul unei caderi de curent sau o defectare a computerului sa nu va pierdeti documentele nesalvate.

Extensia fisierelor Word

Orice fisier Word va avea extensia .DOC. Chiar daca sistemul dumneavoastra de operare nu va afiseaza acest lucru, fisierele au totusi aceasta extensie.

Lucrul cu discuri externe

Daca aveti, de exemplu, un disc extern sau chiar pe acelasi disc 2 partitii si doriti salvarea documentului in alta parte a discului dumneavoastra, alegeti optiunea "Save in". Click pe sageata de langa optiunea Save in si selectati alt disc sau alt director (folder). Daca ati salvat documentul intai pe discul dumneavoastra si doriti sa faceti o copie pe o discheta alegeti din nou optiunea Save As si schimbati discul in <A> .

Optiunile de deschidere a fisierelor

Fereastra de dialog Open

Cand selectati optiunea Open din meniul FILE, sau clicand pe butonul [Open]  din bara de instrumente, sunteti indreptat spre directorul implicit al Word-ului si acesta este probabil directorul "My Documents" de pe discul C. Unii utilizatori folosesc si salveaza toate documentele in acest director, iar altii il impart  in subdirectoare sau folosesc directoare dedicate lor. Daca veti cauta un fisier creat intr-un alt director decat „My Documents” veti fi nevoit sa il cautati utilizand optiunea "Look in" din fereastra de dialog "Open".
In fereastra de dialog "Open", numele fisierelor din directorul indicat, apar in casuta care indica numele directorului. Exact ca in sistemul de operare, puteti alege modul in care doriti sa vizualizati documentele dumneavoastra.
Tot in fereastra de dialog "Open" exista un buton [Preview] . Daca selectati sau click pe aceasta optiune puteti vizualiza intr-o casuta alaturata continutul documentului respectiv.

Deplasarea in cadrul documentului

In timpul editarii documentelor dumneavoastra aveti nevoie de a diferentia locul in care priviti in document si pozitia (cursorul activ). In momentul in care doriti sa tastati un anumit text in documentul curent acesta va incepe sa plaseze cuvintele exact in punctul in care se afla cursorul. O cale simpla de a muta pozitia cursorului este cu ajutorul tastaturii apasand pe sageti. Puteti, de asemenea, sa schimbati pozitia cursorului click-ind pur si simplu in alta parte a documentului dumneavoastra.
Pentru a va putea uita in alte parti ale documentului fara a muta pozitia cursorului puteti doar sa derulati bara din dreapta ferestrei, pe verticala sau din partea de jos a ecranului, pe orizontala.  Aceste bare vor aparea doar in momentul in care nu puteti vedea intregul continut al documentului. Derularea nu va va muta pozitia cursorului.
Cand sunteti in modul de vizualizare Page Layout (acesta gasindu-se in bara de meniuri, View), sageata din partea de jos a barei de derulare va va muta la inceputul paginii anterioare  si la inceputul paginii urmatoare intr-un document cu mai multe pagini.
In partea dreapta a barei de derulare orizontala veti gasi butoanele din meniul [View]. In Word exista trei moduri de vizualizare a paginii: normal view , page layout view  si outline view . Aceste tipuri de vizualizare sunt folosite pentru a controla modul in care documentul dumneavoastra apare pe ecran si mai pot fi selectare si din meniul VIEW din bara de meniuri.
In unele situatii cand tehnoredactati un text este mai usor sa folositi comenzi de la tastatura pentru a va deplasa in alta parte a documentului dumneavoastra.
In tabelul de mai jos sunt cateva comenzi folosite pentru pozitionarea cursorului in alta parte a documentului:
<Ctrl>+<left arrow>
primul inceput de cuvant din stanga
<Ctrl>+<right arrow>
primul inceput de cuvant din dreapta
<Ctrl>+<up arrow>
inceputul paragrafului curent sau anterior
<Ctrl>+<down arrow>
inceputul paragrafului curent sau urmator
<Home>
inceputul liniei curente
<End>
sfarsitul liniei curente
<PgUp>
un ecran in sus
<PgDn>
un ecran in jos
<Ctrl><PgUp>
inceputul ecranului curent
<Ctrl><PgDn>
sfarsitul ecranului curent
<Alt><Ctrl> <PgUp>
inceputul paginii anterioare
<Alt><Ctrl> <PgDn>
inceputul paginii urmatoare
<Ctrl>+<Home>
inceputul documentului
<Ctrl>+<End>
Sfarsitul documentului

Moduri simple de selectie a textului

Trebuie sa fim atenti la pozitia cursorului in momentul in care se selecteaza un text. Cursorul este acea linie verticala intermitenta.
Exista doua moduri de baza de selectie a unui text:
  • Folosind Mouse-ul. Mutati cursorul la inceputul sau la sfarsitul unui text de selectat si tinand apasat stanga Mouse se misca Mouse-ul deasupra textului dorit spre selectare.
  • Folosind tastatura. Mutati cursorul la inceputul sau la sfarsitul unui text de selectat  apasati tasta <F8> si folositi sagetile de pe tastatura pentru selectarea textului dorit. Apasati tasta <Esc> la sfarsitul selectiei. O alta metoda este aceea in care se tin apasat alternativ tastele <F8> si <Esc> si se face dublu click pe butonul [EXIT] din bara de stare.
Pentru deselectarea textului, click in afara textului selectat, exceptand bara de selectie.

Selectarea folosind Mouse-ul

Unul din lucrurile bune pe care il detine sistemul de operare Windows este faptul ca putem face un lucru prin mai multe metode. Selectarea textului nu este o exceptie.
In tabelul de mai jos se gasesc mai multe tehnici de selectare a textului cu ajutorul Mouse-ului:
Un cuvant
Dublu click pe cuvant.
O linie
Click o singura data in  bara adiacenta de selectie. Pentru selectarea mai multor linii te text se tine apasat stanga Mouse si se misca Mouse-ul, in bara de selectie, in directia dorita de selectare a liniilor.
O fraza
Tinand apasat pe tasta <Ctrl> faceti click pe un cuvant din fraza respectiva.
Un paragraf
Click de trei ori pe un paragraf dorit spre a fi selectat sau dublu click pe directia paragrafului in bara de selectie.
Intregul document
Clicand de trei ori pe bara de selectie.
    Antetele si subsolurile va lasa sa imprimati informatia pe fiecare pagina sau pe paginile specificate a numarului paginii, numarul total de pagini, titlul, subiectul documentului, etc. Antetul este afisat si imprimat in partea de sus a paginii, in timp ce subsolul este pozitionat in partea de jos a paginii. Ambele, antetul si subsolul sunt la margine, astfel ca nu trebuie sa reduceti dimensiunile spatiului pentru text a  documentului. Antetele si subsolurile pot fi identice pe toate paginile sau pot varia pe parcursul documentului. 

Crearea unui antet sau a unui subsol 

            Pentru a crea un antet sau un subsol selectati VIEW, apoi Header and Footer din bara de meniuri. Veti fi pozitionat in Page Layout View si bara Antetului si Subsolului va aparea. Cursorul se va duce automat in partea de sus a paginii pentru a va lasa sa incepeti crearea sau modificarea Antetului.
 
Butoanele din bara Header and Footer, de la stanga la dreapta sunt:
[Switch Between Header and Footer]
Face trecerea intre antet si subsol
[Show Previous]
Arata antetul sau subsolul paginii anterioare
[Show Next]
Arata antetul sau subsolul paginii urmatoare
[Same as Previous]
Indica Word-ului sa faca antetul paginii sau subsolul identice  ca la pagina precedenta
[Page Numbers]
Adauga numarul paginilor in subsolul sau in antetul paginilor
[Date]
Adauga data curenta antetului sau subsolului paginii
[Time]
Adauga data curenta sistemului in antet sau in subsol
[Page Setup]
Afiseaza casuta de dialog "Page Setup"
[Show/Hide Document Text]
Arata sau ascunde texul documentului
[Close]
Inchide casuta antetului sau subsolului, facand sa dispara bara si revenind la modul de vizualizare normala

Folosirea [Bullets] si [Numbering] 

            O cale rapida de creare a listelor marcate este folosind butonul [Bullets]  din bara Formatting. Cand efectuati click pe acest buton, Word 7.0 preia ultimul marcaj sau ultimul tip de numerotare pe care ati folosit-o, chiar daca aceasta este din sectiunea anterioara. Urmarind marcajul sau numerotarea, punctul de  insertie se muta catre urmatorul tabulator si in acel punct al documentului, asteapta ca dumneavoastra sa tastati informatii. Cand apasati tasta <Enter>, un nou marcaj (sau numar) va aparea.
            Cand ati terminat lista apasati tasta <Backspace> pentru a sterge ultimul obiect. Butonul [Numbering]  poate fi folosit in acelasi fel pentru a crea o lista numerotata.

Ajustarea spatierii

             Sunt cateva optiuni pentru modificarea pozitiei relative a  marcajelor sau numerelor in text. Aceste optiuni sunt disponibile click-and  butonul [Modify] din bara "Bullets and Numbering". Depinzand de care dintre cele doua taburi au fost selectate  Marcaje sau Numerotari, casuta de dialog "Modify Bulleted List” sau "Modify Numbered List"  va aparea. Optiunea pentru ajustarea pozitiei marcajelor sau numerotatiilor sunt in esenta la fel. Puteti ajusta lista textului (unde marcajul sau numerotarea este aliniata in spatiul rezervat acesteia), distanta de la marcaj sau de la numerotare catre text. Puteti controla distantele fata de marginea paginii din aceasta casuta de dialog. Cea mai buna cale pentru a intelege cum functioneaza aceste lucruri este sa le incercati.

 

vineri, 29 octombrie 2010

Hard Disk

Discul dur (în engleză americană hard disc; foarte des întâlnită este și ortografia originală engleză hard disk) este un dispozitiv electronic-mecanic pentru stocarea sau memorarea nevolatilă (permanentă) a datelor. Utilizatorul normal nu poate sau nu are voie să despartă discul de circuitele de comandă corespunzătoare, vezi imaginea alăturată; împreună ele formează așa-numitul hard drive, hard disk drive sau, prescurtat, HDD.
Stocarea datelor se face pe o suprafață magnetică dispusă pe platane rotunde metalice rigide (dure). În general discurile dure sunt utilizate ca suport de stocare extern principal pentru servere și calculatoare personale, dar și pentru anumite aparate electronice (DVD playere și recordere, MP3 playere). Dacă la începuturi capacitatea unui disc dur nu depășea 20 megaocteți (MO) = 20 megabait (MB), astăzi (2009) un disc dur obișnuit de 2 1/2 țoli poate depăși 1 teraoctet (TO) = 1 terabait (TB).
Începând din 2009 sistemul de operare Windows 7 al companiei Microsoft a pus la dispoziție și așa numite discuri dure virtuale, în engleză "Virtual Hard Disk" (VHD). Acestea se bazează pe fișiere reale (de pe un disc dur real) de mărime arbitrară, dar de tip special, cu extensia .vhd. Pentru a le accesa în Windows se folosește mai întâi programul utilitar DiskPart, cu ajutorul căruia discul dur virtual trebuie "selectat" și apoi "atașat" ("montat"). Abia după aceasta se poate initializa și utiliza ca și când ar fi un disc dur real. Aceasta include și posibilitatea de a instala și un alt sistem de operare pe același disc dur (real), identic cu, sau chiar diferit de primul sistem de operare, sau chiar și mai multe sisteme de operare, dacă se definesc VHD-uri multiple pe discul sau discurile dure reale conectate.
Prin contrast, discurile așa-numite "optice", ca de exemplu cele de tip CD, DVD și Blu-ray, folosesc pentru memorare procedee optice (nemagnetice), care asigură capacități de ordinul a până la 50 GB (gigabait) pe disc. Uneori însă se mai utilizează și dischete având un singur platan magnetic flexibil, numite în engleză floppy disc; unitatea de scriere/citire corespunzătoare se numește Floppy Disc Drive (FDD).
Disc dur de tip Samsung HD753LJ, cu interfaţă de tip SATA
O alternativă la folosirea discurilor în mișcare, dure sau flexibile, pentru memorarea datelor sunt memoriile pur electronice de tip Solid State Disc (SSD), care neavând piese în mișcare sunt mult mai rapide, dar și mai scumpe. Ele simulează caracteristicile discurilor dure, reacționând identic la comenzi și utilizând uneori chiar aceleași interfețe, nemodificate (semnale electrice, conectoare, cabluri, etc.).

Cuprins


 Structură

Discul dur este format din:
  • o placă electronică de control logic,
  • un număr de platane (de obicei 2 sau 3), împărțite în piste și sectoare,
  • capete magnetice de citire/scriere (engl. read/write heads, R/W heads), de o parte și de alta a platanelor, legate printr-un braț metalic numit actuator
  • un sistem electro-mecanic de blocare a capetelor pe pista de stop (engl. landing zone) atunci când discul e oprit
  • și un motor electric pas-cu-pas.

Funcționare

Fiecare platan are două fețe; fețele sunt divizate într-un număr de piste circulare concentrice, fiecare pistă fiind la rândul ei divizată în sectoare. Platanele sunt astfel aranjate încât pista 0 de la platanul 1 să fie situată exact deasupra pistei 0 de la platanul 2 și 3. Pentru a accesa o pistă oarecare pe unul din platane, brațul care susține capetele (numit actuator) va muta capetele spre acea pistă. Deoarece această metodă necesită doar un singur mecanism de poziționare, ea simplifică designul și coboară prețul. Totuși, pentru a accesa o singură pistă trebuiesc mutate toate capetele. De exemplu, pentru a citi date de pe pista 1 de pe platanul 1, apoi pista 50 pe platanul 3 si apoi iar pe pista 1 dar de pe al treilea platan, întregul braț cu capete trebuie mutat de doua ori. (Eventual s-ar putea și numai cu o singură mișcare, dacă pista 1 / platanul 1 și pista 1 / platanul 3 se citesc simultan, și abia apoi se sare la pista 50.) Pentru a muta un braț trebuie un timp semnificativ, mult mai mare decât timpul de transfer al datelor. Pentru a minimiza mutările actuatorului trebuie împiedicată împrăștierea datelor pe mai multe piste. O metodă de a optimiza timpul de acces este ca un grup de date care sunt accesate secvențial să fie scrise toate pe o singura pistă. Dacă datele nu încap pe o singură pistă, atunci se continuă scrierea pe un platan diferit, dar pe pista cu aceeași poziție. Prin aceasta metodă brațul nu mai trebuie să-și schimbe poziția, ci doar trebuie să fie selectat capul de citire/scriere potrivit. Selectarea capetelor se face electronic și de aceea ea este mult mai rapidă decât mișcarea fizică a brațului cu capete între piste. În total brațul nu mai execută așa multe mișcări.
Pentru a descrie multiplele platane suprapuse se mai folosește termenul de "cilindru". Un cilindru se referă la toate pistele care au același număr de pistă, dar care sunt localizate pe diferite platane.

Transferul datelor la memorie

Modalitatea în care datele sunt transferate în memorie determină viteza efectivă a combinației controler + disc dur. Sunt folosite patru metode:
  • Programmed I/O - Cu aceasta metodă, porturile controlerului au grijă atât de comenzile drive-ului cât și de transferul de date între controler și memorie. Se folosesc comenzile IN și OUT ale limbajului de asamblare. Aceasta înseamnă că fiecare octet este transferat prin intermediul procesorului. La această metodă viteza datelor este limitată de cea a bus-ului PC și de performanța procesorului.
  • Memory Mapped I/O - Procesorul poate procesa datele provenite dintr-un controler de disc mult mai repede dacă sunt stocate într-o regiune fixă de memorie. Pentru acest scop este folosit în general segmentul localizat deasupra memoriei video RAM. Datele sunt transferate cu ajutorul instrucțiunii de transfer (mov în cazul arhitecturii x86). Este mai rapidă decat metoda precedentă.
  • Direct Memory Access (DMA) - Folosind DMA, un dispozitiv poate transfera datele direct în memorie, fără contribuția procesorului. Pentru a folosi DMA, un program trebuie să îi precizeze controlerului DMA mărimea în octeți (baiți) a pachetului de date ce urmează a fi transferat dintr-o locație într-alta. Totuși, controlerul DMA dintr-un PC este inflexibil și lent. Controlerele DMA operează la viteza (tactul) de 4 MHz, în concluzie sunt extrem de lente.
  • Busmaster DMA - Folosind această metodă, controlerul discului dur deconectează procesorul de la bus și transferă el însuși datele în memorie.

Interfețe și controlere

 ESDI

Controlerul ESDI (prescurtare de la Enhanced Small Disk Interface) a fost dezvoltat după controlerul ST506, și a fost unul din primele controlere de discuri dure pe calculatoare x86. Acest tip de controler a fost folosit în modelele IBM PS/2. Pentru că separatorul de date și controlerul lucrează în paralel, rata de transfer este aproximativ 10 megaocteți/s la modelele inițiale, și 15 - 20 megaocteți/s la cele recente. Discurile dure ESDI stochează informații despre formatul fizic și adresele sectoarelor defecte și poate transmite aceste informații controlerului, pentru detectare și corectare de erori. Nu mai este utilizat decât pe scară redusă.

 SCSI


Controlerele SCSI (prescurtare de la Small Computer System Interface, se pronunță aproximativ 'sca-zi) sunt folosite în special în sistemele care au nevoie de performanță și stabilitate ridicată (
servere, de ex. în stațiile de lucru performante).

 ATA/PATA (IDE/EIDE)

Controlerul IDE (prescurtare de la Integrated Drive Electronics), foarte folosit în calculatoarele personale de astăzi, folosește un singur cablu cu un conector cu 40 piciorușe (pini) care combină funcțiile unui cablu de date și ale unuia de control care conecteaza discul IDE direct la magistrala (bus-ul) de sistem. Controlerele IDE au abilitatea de a emula orice format de disc. Din cauza consumului redus de energie, este una din soluțiile folosite pentru calculatoarele portabile. Controlerul IDE permite legarea pe același cablu a două discuri dure, sau a unui disc dur și a unei unități optice (de CD sau DVD) în sistem master/slave. Această arhitectură a dus la incompatibilități între unități în anii '90, care însă au fost rezolvate.

 SATA

Controlerele SATA (prescurtare de la serial ATA) permite conectarea fiecărui disc pe propriul canal (cu un set propriu de porturi intrare/ieșire). Astfel se elimină problemele cauzate de arhitectura PATA (parallel ATA).
Standardul inițial numit SATA I a fost proiectat pentru un transfer de date (o viteză) de maximum 1,5 Gbit/s (echivalent cu circa 1500 megabait/s, MB/s). Standardul actual (2008) se numește SATA II și este proiectat pentru maximum 3 Gbit/s = circa 3000 MB/s.
Controlerele SATA se leagă de discurile SATA prin cabluri cu conectori de tip SATA identici la ambele capete. Termenul eSATA (de la "external SATA") se referă la conectoare îmbunătățite (mai robuste) față de cele ale cablurilor SATA obișnuite.

 USB; Firewire (IEEE 1394)

Există și discuri dure portabile (externe față de PC și cu carcasă proprie) care, pentru a transmite datele, folosesc interfața USB, respectiv cea Firewire (cf. standardului IEEE 1394). De obicei discurile acestea sunt ansambluri formate dintr-un disc IDE sau SCSI, un controler pentru acestea și un controler USB sau Firewire.

Caracteristici

  • Capacitatea (măsurată în gigaocteți sau gigabaiți, și în ultima vreme chiar teraocteți/terabaiți) - în general producătorii folosesc ca unitate de măsură multiplii din SI ai octetului (puteri de 10), pe când multe sisteme de operare (Windows, unele distribuții de Linux, MacOS) folosesc măsurătoarea în multipli binari. Dacă primul disc dur avea numai circa 5 MO, astăzi capacitățile discurilor dure pot depăși și 3 TO (factorul de creștere: 600.000).
  • Dimensiunea fizică, măsurată în țoli (inch). Astăzi discurile dure au în diametru fie 3,5" (pentru PC-uri), fie 2,5" (pentru notebook-uri - mai mici, utilizând mai puțin curent electric dar mai scumpe și mai încete). Există și discuri de 1,8", pentru playere MP3 (precum Apple iPod), care pe lângă mărimea redusă, sunt mai rezistente la șocuri.
  • Durabilitate, exprimată în timp mediu între erori - mean time between failures (MTBF). Discurile SATA I au viteze de 10.000 rpm și un MTBF de 1 milion de ore sub un ciclu de utilizare de opt ore pe zi. Alte discuri permit până la 1,4 milioane de ore sub un ciclu de 24 de ore din 24.
  • Număr de operații de intrare/ieșire permise
  • Consum de curent
  • Nivel de zgomot
  • Timpul de transfer și timpul de acces.

marți, 26 octombrie 2010

Jailbreak Iphone

Infractorii cibernetici exploatează faptul că utilizatorii telefoanelor Apple iPhone cu sisteme de operare iOS 4.0.2 şi iOS 4.1 caută intens în această perioadă utilitare pentru jailbreak-ul soft-ului (download program pentru deblocare iPhone), şi au lansat un program fals ce infectează computerul cu troieni creaţi special pentru a fura parole de acces şi date personale.
Recent, în luna iunie, procesul de jailbreak al iPhone-ului a fost declarat legal spre bucuria utilizatorilor acestor modele de telefoane inteligente. Au apărut site-uri precum jailbreakme.com care permit „spargerea” modelelor mai vechi de iPhone cu doar câteva click-uri. Însă, odată cu lansarea sistemului de operare iOS 4, Apple a blocat toate exploit-urile care permiteau jailbreak-ul noilor versiuni de telefoane.
La începutul lunii, un hacker pe nume pod2g anunţa că lucrează la un nou exploit care va permite jailbreak-ul tuturor modelelor de iPhone prin exploatarea unei vulnerabilităţi în sistemul de boot-are (bootrom). Această breşă este foarte greu de reparat pentru Apple, dacă nu chiar imposibil, însemnând că orice dispozitiv iPhone, iPad, iPod va putea fi „spart” indiferent de sistemul de operare pe care în foloseşte. Cu toate acestea, până în data de 20 septembrie niciun exploit nu a fost lansat de pod2g.



JailbreakMe
JailbreakMe 2.0 promite multe dar in practica nu poate face momentan nimic

„La momentul de faţă, iPhone-urile cu sisteme iOS 4.0.2 şi iOS 4.1 sunt imposibil de spart, singura soluţie fiind downgrade-ul la o versiune de software anterioară şi apoi rularea unui utilitar de jailbreak mai vechi”, spune Costin Raiu, Director al Global Research and Analysis Team, Kaspersky Lab. „Interesant este faptul că iPhone-urile cu sistem iOS 4.0.2 instalat din fabrică sunt imposibil adus la o versiune anterioară de software. În acest context, infractorii cibernetici au lansat un utilitar fals – denumit «Greenpois0n» – care se vrea a fi mult aşteptatul program creat de pod2g, însă nu este decât o arhivă ce conţine cai troieni creaţi pentru a fura date personale din sistem”, completează Raiu.
Utilizatorii care caută zilele acestea pe Google sau pe site-urile de torrente Greenpois0n vor avea o surpriză nu tocmai plăcută.În plus, au apărut site-uri care promovează soluţii false pentru jailbreak-ul telefoanelor Apple iPhone şi pretind sume considerabile de bani pentru utilitare software care “pot sparge orice versiune de iOS”. Costul mediu pentru o astfel de soluţie este 25$ – 40$.
„Nu vă lăsaţi păcăliţi de aceşti troieni – la momentul de faţă nu există un utilitar de jailbreak pentru iPhone 4 cu sisteme iOS 4.0.2 şi iOS 4.1. Dacă exploit-ul lui pod2g se va dovedi a fi valid, nu există dubii că acesta va fi anunţat prin mai multe canale oficiale. Până atunci, feriţi-vă de utilitarele false şi de site-urile care le promovează”, încheie Costin Raiu.

Definitia adolescentei

Adolescenta este varsta intrebarilor, a indoielilor.Noi, adolescentii, reprezentam viitorul acestei societati.Unii care sunt constienti de acest aspect, se straduiesc sa invete cat mai bine la scoala, sa urmeze un liceu bun si sa intre la facultate.Inerent la aceasta varsta apar tot felul de intrebari de genul: "Cine sunt?", "De ce trebuie sa tin cont pentru a lua o decizie corcta?", "Care este scopul meu in viata?" si multe alte la care vom afla raspunsul mai tarziu sau poate niciodata.

In zilele noastre este din ce in ce mai greu sa fii adolescent.Apar tentatii de tot felul cum ar fi : drogurile, tigarile, alcoolul.Cine apuca sa mearga pe aceasta cale va fi un om pierdut, fara adolescenta, fara alti prieteni decat cei care merg pe acelasi drum chinuitor, plin de prapastii..E greu sa fii tu insuti cand anturajul te face altfel?Intr-o conversatie cu prietenii trebuie sa le sustii afirmatiile, cu toate ca tu esti de alta parere.

Dar poti totodata sa-ti exprimi opinia, care este total diferita de aceea a amicilor, si acestia daca sunt prieteni adevarati, vor aprecia parerea ta sau din contra, nu o vor lua in seama si se vor supara pe tine ca nu gandesti ca ei.Aceasta din urma problema te va face mai precaut in alegerea prietenilor, care trebuie sa fie "pe aceeasi lungime de unda" cu tine, altfel nu te vor intelege si nu te vor aprecia niciodata.